[Super Sylver]

Okay. Tot eu trebuie să sparg gheaţa. Primul blog.

Minciuna
Mă gîndeam acum cît de mică este lumea şi cît de scurte pot fi "picioarele" minciunii. În zilele următoare trebuie să mărturisesc unele lucruri unor persoane pînă nu se află din alte surse şi dau de belea.
Nu sînt un fan al minciunii, dar chiar sunt unele situaţii în care nu prea am de ales. Poate mă tem prea mult de judecata celorlalţi şi încerc prea mult să fiu pe placul lor, ajungînd să nu mă mai recunosc, chiar. Aş putea spune că m-am considerat într-o vreme un soi de artist al minciunii, un maestru al deghizărilor, un actor desăvîrşit. Dar cum se spune popular, cînd te joci cu focul, rişti să te arzi. Încet, încet, adevărul trebuie să iasă la iveală, dar există riscul ca cei înşelaţi să îşi piardă încrederea. Iar încrederea odată pierdută se recuperează extrem de greu. Şi cum spunea cineva tot pe acest forum, întotdeauna va rămîne un "nod" acolo unde s-a rupt firul.

Toţi spun că vai, vai, fii tu însuţi and all that shit. Dar dacă nici tu nu te placi, cum te vor place alţii? Uneori, being yourself is just not good enough. Şi atunci ce e de făcut? E un risc. Dar dacă nu rişti, nu cîştigi.

So. I will try to be myself. Pîn' la urmă tot se vor găsi 2-3 "nebuni" care să mă placă aşa cum sînt.

[de`amoru`artei]

Daca imi permiti sa imi dau cu parerea..
Se poate usor observa citind reflectia ta de mai sus, ca unele erori sunt constientizate, altele nu.
Orice ar fi, in orice situatie, minciuna nu te inseala decat pe tine.
In fata oglinzii ramai aceeasi persoana- cu bune si rele.
Minciuna nu ti'a putut crea decat un univers fals pe care, probabil, daca stii cum sa o folosesti, poate fi placut de ceilalti pentru o scurta perioada de timp.
Zic pentru o scurta, pentru ca la un moment dat, te vei da de gol. Tot tu.
Nimeni nu stapaneste arta teatrala atat de perfect incat sa joace teatru o viata. Intr'o buna zi, te vei incurca in propria'ti minciuna- si vei cadea.
Dar atat de urat incat cu greu te vei repune pe picioare.

Revenind la cauzele care pot justifica o astfel de incercare de a parea ceea ce nu esti..
Personal cred ca nimic nu justifica minciuna . Prefer un adevar crud, spus in fata, decat o ipocrizie purtata cu fala in fiecare zi.
Sarutul lui Iuda...
Ce'i care te iubesc, te apreciaza pentru ceea ce reprezinti tu ca om, pentru suma de calitati ( si defecte) pe care o ai.
Persoana ta poate valora aur pentru ei, daca stiu sa o foloseasca, sa se bucure de ea, sa o pretuiasca sau...nu.
Logic. Vor fi si persoane care nu vor da doi bani pe tine. Asta nu inseamna ca trebuie sa te raportezi la sistemul lor de valori ( poate e unul gresit, te'ai gandit la asta?..poate sunt invidiosi.. ) si sa incepi sa te prefaci a fi persoana cu care ei isi doresc sa discute.

E absurd. Niciodata nu vei reusi sa ii impaci pe toti si dedublarea iti dai seama ca poate dura la nesfarsit...pentru ca maine vei intalni pe altul caruia nu'i placi si vei incerca sa il multumesti...si tot asa.

Nu'ti mai trai viata dupa ideeile si principiile altora..sau de frica lor.
Ti'am mai spus odata ca viata TA merita, tocmai pentru ca e a TA..nu a lui x, y, z..
Pentru asta, pentru ca ai ocazia sa fii tu( si cine stie te cunoaste) , esti cel mai norocos om de pe lume.

Artificii de genul celor descrise de tine mai sus, pentru a multumi n persoane..chiar nu'si au sensul.
Cine te iubeste o face cu sufletul, pentru sufletul tau. Nu pentru inchipuite calitati.

Sa traiesti bine.

[kamy_kam]

eu cred ca nu poti spune intotdeauna adevaraul , chiar daca ai crede ca ai zis tot, tot omiti ceva, poate chiar cu buna stiinta si atunci asta cum se cheama , tot minciuna?
in general nu-mi place sa mint dar sunt lucruri care nu pot fi spuse, sunt atat de adanc infipte inlauntrul tau, incat nici tu nu vrei sa le scoti la iveala
poate ca aceasta idee, de blog, de jurnal virtual este buna, pt ca te ajuta incet , incet sa te eliberezi si sa reusesti sa te arati asa cum esti in fata celorlalti
in ceea ce te priveste pe tine dream , eu te plac, asa ca un prieten, sa nu te duca mintea in alta parte, si nu cred ca am innebunit, eu cred ca cu trecerea timpului vei reusi sa deschizi cutia pandorei si sa ne dezvalui din secretele tale, sa nu le zicem minciuni ca suna urat si atunci vei fi in sfarsit liber

[de`amoru`artei]

E o diferenta intre minciuna si omisiune.
Minciuna de multe ori are alte intentii.

Dupa cum am explicat, de multe ori o persoana isi doreste prea mult sa fie altcineva, tocmai pentru a place si uita sa fie ceea ce este cu adevarat.
Ori esenta ta ca om...e cea mai importanta.

[Super Sylver]

Vendetta

<img src="http://i28.tinypic.com/2rpvbpj.jpg" border="0" align="left" hspace="4" vspace="0"></a>Unul dintre filmele care mi-au plăcut cel mai mult în ultima perioadă a fost "V for Vendetta".
Răzbunarea e arma prostului se spune. Dar pentru mine răzbunarea e de cele mai multe ori mai mult decît o simplă răzbunare. O văd drept o corecţie, o încheiere de conturi, un răspuns ori chiar o datorie.
Mărturisesc că ador să mă răzbun. Do it, do it good, do it twice!

Probabil că pentru mulţi a te răzbuna e o tîmpenie. Trebuie să ierţi, să întorci şi celălalt obraz, blah, blah... all that shit. Şi dup'aia eşti fraier. Plus că omu' ăla nu se mai potoleşte în veci, dacă vede că nu i se întîmplă nimic. Trebuie cineva să îl pună la punct.
Moral... imoral... oricum ar fi, nu sînt un preş, întotdeauna voi lua atitudine atunci cînd ceva nu mi se va părea okay. Nu e stilul meu să stau cu mîinile în sîn. Şi chiar sper să nu devin niciodată un papagal, un mormoloc iertător. Pot ierta un prieten, dar un necunoscut... n-am de ce! Altădată.
Şi pînă la urmă cînd am avut nevoie cu disperare să fiu ierat, nu am fost. Ba chiar am fost asigurat că nu voi fi iertat în veci. Aşa că n-am primit lecţia asta, nu o ştiu, nu o aplic. Răzbunare, baby!

Cam cea mai mare dorinţă a mea (în afara unui pc nou) în momentul de faţă este să mă răzbun pe unu' care mi-a şters 2000 de mesaje pe un forum. Mi-ar plăcea să îi şterg contul + toate mesajele. Yep, that day will come!
Prefer să pregătesc o corecţie timp de un an de zile şi cînd o fac, să iasă super, decît să o fac în grabă şi să fie un fiasco. Şi oricum, mi se pare cu atît mai puternic mesajul cu cît timpul trece. Astfel îi arăţi inamicului că nu merge...

Nu iert... Nu uit!

[de`amoru`artei]

Intr'o zi o sa te invete cineva ce inseamna sa ierti, si lectia aceea cu "nu te voi ierta in veci" o sa fie doar un cosmar dintr'o alta viata.
Si atunci o sa schimbi titlul in.....M..ai pot sa iert.
Si nu doare.



p.s. Visezi prea mult box noaptea. Ti'am zis eu sa o lasi mai moale cu visele astea. - iti dau cosmaruri dupa aia.

Voi nu prea stitit sa visati am impresia..unul viseaza cearsafuri, altul degete..asta box....trebuie sa va dau lectii .
Urgent.

[Super Sylver]

Prietenia
Mă tot întreb de ceva vreme cît e de reală. Îmi pare rău cînd văd doi prieteni cum sînt Mihaela şi Emi certîndu-se şi chiar desconsiderîndu-se. Şi mă întreb dacă nu va fi şi cu mine la fel.
Ştiu că puţine lucruri sunt veşnice (poate niciunul) dar mi-aş dori să pot şti că am un prieten pe viaţă. Nu zic zece, douăzeci. Nu, numai unul. Dar din păcate nu am siguranţa asta. Am senzaţia că orice pritenie se poate sfîrşi oricînd.
Mai aud pe la ştiri de cazuri în care cel mai bun priten l-a înjunghiat, sau cea mai bună prietenă i-a furat iubitul... Şi exemplele pot continua. Şi atunci? Acei oameni nu au fost niciodată prieteni sau ce s-a întîmplat?
Eu aş putea ierta destul de multe (zic eu) unui prieten, dar numai atît timp cît ştiu că încă ţine la mine şi mă respectă. Că dacă s-a dus respectu', nu mai are rost...
Oare ar trebui să mă obişnuiesc cu ideea că prieteniile sunt temporare sau să le evit? Nu vreau o prietenie temporară.

E clar că toţi oamenii au defecte şi toţi oamenii fac greşeli. Deci va exista ocazia de a rupe o prietenie. Cred că în mare măsură calitatea de prieten se rezumă la puterea de a-i ierta pe cei dragi. Cu cît ştii să ierţi mai mult un prieten, cu atît eşti un prieten mai bun. Eu aşa consider. Şi asta o spune un om răzbunător, dar mă răzbun doar pe necunoscuţi. Dacă nu mai are sens să continui o prietenie, nu o mai continui şi atît, dar nu mă răzbun din respect pt. ce a fost.
Mă consider un om extrem de nepriceput în relaţiile cu interumane şi sînt convins că fac destule greşeli. Dar mă aştept de la un prieten să ştie să mă ierte.

[de`amoru`artei]

Prietenia este un lucru rar. Eh, ca sa fiu mai exacta, inima este un lucru rar.
Putine persoane au sentimente sincere si dezinteresate. Si mai putine persoane apreciaza lucrurile astea intr'o lume in care banul face legea.
La ce bun sa mai simti, nu? Ca sa te doara mai mult?
Eu recunosc ca prietenia mea cu domnul Emanuel m'a ranit suficient de mult, dar asta numai pentru ca am permis sa imi patrunda la un nivel destul de profund al intimitatii mele.
Mare greseala.
In general persoanele care isi deschid inima in fata altora care nu stiu sa aprecieze acest lucru,au de suferit.
E cazul meu, sau al tau.
Dar asta pentru ca avem o alta structura emotionala - si nu zic ca e un lucru rau, dimpotriva...
Doar ca trebuie sa fii putin mai atent( evident ma includ si pe mine in aceasta categorie) la oamenii care se vor inclusi in anturajul tau...pentru a nu avea surprize neplacute.

Desigur prietenia e un sentiment frumos si , cel putin in cazul meu, etern.
Atentie, vorbesc de prietenie, nu de amicitie.
Amici am multi..prieteni de suflet...foarte putini.
Ii numar pe degetele de la o mana.
Dar fiecare isi are locul lui prestabilit si bine definit in ecuatia sufletului meu. Si nimeni nu'i poate lua sau ravni locul.
Si l'a castigat cu greu si pentru totdeauna.

Mai am vreo 2 locuri libere si ajung la capacitatea maxima.
Doritori?


p.s. Au oare eu nu te'am iertat cand ai gresit? Prietenii iarta, intr'adevar...dar nu la infinit.
Asa ca nu imi cere compasiune si intelegere pentru o persoana care nu are logica in afirmatii..
Ma depaseste..

[emi25]

tu ai facut-o, cu minutza ta. Nu ai cum sa negi pe Dumnezeu, si sa i-ti fiu prieten.

[de`amoru`artei]

Repet, nu te mai baga in seama cu mine.

p.s. N'am nevoie de "prieteni" ca tine.

Apropo, se scrie "iti"- iar n'ai abecedarul la tine?

[kamy_kam]

ei, dream ziceai ceva de minciuna si de marturisirile ce ai sa le faci
mai asteptam?

[de`amoru`artei]

Ei..o sa zica atunci cand e pregatit. Nimeni nu'l grabeste.
Somn usor madam. Inchide usile bine ca e frig.

[Super Sylver]

Neputinţa
Exact aşa mă simt... neputincios. Nu-mi vine să cred că nu sînt în stare să sparg un prăpădit de forum. Zici că sînt retardat.
Am încercat deja tot ce mi-a trecut prin cap, am umblat pe forumuri de hacking şi nimic... Fuck! This really sucks.
Cred că dacă aş avea bani, aş plăti naibii un hacker să facă treaba şi gata. Ce mă enervează e că dau peste tot felul de javre care se laudă că ştiu să facă o grămadă de chestii, dar CICĂ nu mă pot ajuta din motive ce ţin de morală. Eh pe naiba... Pur şi simplu nu ştiu. Da' măcar nu te mai lăuda cu ceva ce nu ştii!
Mă enervează la culme nedreptăţile. Întotdeauna le-am urît. Mi-ar fi plăcut să fiu un soi de Robin Hood, Superman ş.a.m.d. Nu suport să am mîinile "legate".
Oricît de mult mi-ar lua, oricît ar trebui să aştept, oricît timp ar trebui să pierd, chiar de ar fi ultimul lucru pe care l-aş face, n-o să mă las pînă nu-mi fac dreptate!

La naiba cu neputinţa mea!

[de`amoru`artei]

Daca macar un sfert din energia, timpul si nervii pe care ii sacrifici si investesti in asemenea prostii- da, ai auzit bine, prostii- le’ai folosi facand lucruri cu adevarat folositoare si care ti’ar aduce satisfactii, ai creste , probabil, si in ochii celor care ( cica) din morala, nu te ajuta sa faci asemenea porcarii.
Revin eu si la capitolul cica.
Dar cel mai important ai creste in ochii tai, ai face lucruri utile, de care ai putea fi mandru.
Si nu’mi veni acum cu bullshit’uri de genu’ „sunt mandru si cand sparg un forum.,...ca imi fac dreptate bla bla bla” pentru ca astea sunt fix egal cu zero
Tu nu cauti dreptate, tu cauti razbunare – e o diferenta.

Nu suporti sa existe persoana care a fost sau ti’a demonstrat ca poate fi mai buna ca tine ....implicit trebuie sa plateasca pentru asta.
Daca, prin absurd, a indraznit sa te mai ia si la misto..clar..capul sau trebuie sa atarne in Piata Victoriei, in vazul lumii, pentru a’ti „spala” rusinea.

Astea sunt prostii de copii fara minte.

Forumurile in general sunt de rahat- oamenii care stau pe ele, o fac fie pentru ca se plictisesc teribil, fie pentru a se distra. Si prin distractie unii ( vezi si ex lui Dark Slayer) inteleg sa faca misto de altii..e si asta o forma de a pierde timpul, de a te deconecta etc.
Asta nu inseamna ca trebuie sa crezi tot ce zice sau sa’i porti sambetele individului pentru asta...

Poti, evident, sa il faci reduci la tacere din vorbe..din replici..nu sa te incapatanezi sa spargi forumul eventual pentru a'l invata minte..

Lovesti cu tunul acolo unde un fir de iarba creste invers..

Sper ca ti’am demonstrat ca actiunile tale nu numai ca sunt injuste dar sunt si de prost gust...

Revenind la capitolul „cica”- desigur exista oameni care , vazandu’te cat esti de razbunator, se gandesc de doua ori daca sa te invete ceva in acest domeniu...pentru ca puterea aflata in maini nepotrivite, poate cauza multe ....dezechilibre.

E si asta o varianta- si aici da, intervine criteriul judecatii, al moralului si toate care le mentionai mai sus.
Bineinteles ca exista si oameni care se lauda...dar pe acestia ii prinzi imediat pentru ca, in general, habar n’au despre ce vorbesc, si e de ajuns sa ii pronunti un termen pentru ca sa se uite chioras la tine..

A treia categorie – nu stiu cat observi tu- e formata din prietenii tai- acei oameni care, desi stiu anumite lucruri, nu doresc sa te invete tocmai pentru a nu’ti prelungi existenta razbunatoare, la fel cum, nu doresc sa faca rau nici altor oameni nevinovati care devin, datorita deciziilor tale, victime colaterale.

E imoral, orice scuza ai concepe, sa spargi un forum. E gresit din toate punctele de vedere( si inclusiv legal) si ma intristeaza profund faptul ca insisti sa te cramponezi in aceste idei distrugatoare pentru tine ca om.

Dar in fond e viata ta...eu la un moment dat o sa ma dau la o parte, asa cum am facut si cu Emi si din acel punct o sa poti face fix ce vrei fara sa te bata nimeni la cap- „Alo, baiatu’ ..vezi ca’i ditamai prapastia acolo..nu vrei sa vii inapoi?”

Semnat: o javra.

[de`amoru`artei]

Erata: * sa il reduci la tacere..

[Super Sylver]

Măi, cînd ziceam că sunt javre care nu mă ajută, nu mă refeream la tine, că nu cred că ştii să spargi un forum. (dacă ştii şi nu mă ajuţi... ) Dar unii chiar mi-au dovedit că pot sparge parole de mail sau forum... însă refuză să mă ajute.

la un moment dat o sa ma dau la o parte, asa cum am facut si cu Emi < --- Ce-i asta?

Îmi pare rău cînd văd doi prieteni cum sînt Mihaela şi Emi certîndu-se şi chiar desconsiderîndu-se. Şi mă întreb dacă nu va fi şi cu mine la fel.

Asta este... Ştiu că unii mă vor considera rău pt. că vreau să sparg un forum, dar dacă n-am altă variantă. În fine... Poate sînt rău... Nu ştiu. Dar de spart, tot vreau să sparg.

[Super Sylver]

Moartea
Fuck death! La dracu cu Dracu'!
Mă enervează moartea. E o porcărie.
Ştiu că ăsta e sfîrşitul vieţii organice, da' măcar să ne transferăm informaţiile din cutia craniană într-un robot, pc ceva... Ce o fi numa' să nu se piardă.

Azi se face un an de cînd mamai'mea nu mai e. Fuck! A dracu' moarte, mi-a răpit ce aveam mai drag. Mori, Moarteo! Scîrbă.
Niciodată nu mă voi împăca cu gîndul că nu mai e lîngă mine. Copiii mei, pe care se oferise să îi crească, vor auzi doar poveşti despre ea... Nu o vor cunoaşte.

Atîţia oameni tot mor... Fără rost. Şi măcar de ar crăpa numai jigodiile. Se moare aşa... la întîmplare.
Şi eu o să mor. Fuck! Nu vreau să mor! Şi Hagi va muri. Şi Nadia. Pînă şi Van Damme. Pana mea, ne ducem toţi, de zici că nici n-am fost. Fmm de moarte tîmpită!
Sper într-o zi să "fentăm" moartea, da' nu cred să mai apuc.

Nu cred în viaţa de Apoi. Asta e o tîmpenie inventată de neputinţa omului de a-şi accepta sfîrşitul. Da' mă rog... Cine vrea să moară, să moară, nu-l ţine niemni cu forţa. E mai naşpa pt. ăştia care am vrea să trăim 200-300 de ani.
Chiar şi Pămîntul va muri... Soarele nostru... Galaxia Noastră cînd se va ciocni cu Andromeda... Pînă şi Universul. Da' măcar de am trăi noi să vedem toate astea. Cre' nu mai prindem mai mult de 5-10 mii de ani.

Moartea e sfîrşitul. Ultima linie. Dincolo de el nu mai e nimic. Toate visele pe care ni le facem, toate planurile... se duc în neant. Tot ce gîndim, tot ce simţim.
Singurul lucru cert din viaţă e... moartea. Ce ironie crudă.

[de`amoru`artei]

Măi, cînd ziceam că sunt javre care nu mă ajută, nu mă refeream la tine...

Oh yes you did..

la un moment dat o sa ma dau la o parte, asa cum am facut si cu Emi <size>

Adica la un moment dat o sa consider ca ajunge cat vorbesc la pereti..si o sa scutesc de sfaturile mele cicalitoare.
Ah..multumesc ca te compari cu Emi. Intr'adevar, am aceeasi gama de sentimente pentru voi.


In alta ordine de idei, nu e vorba ca te voi considera eu sau x'ulescu rau- ci e vorba de lucruri imorale pe care le faci si cu care nu am cum sa fiu de acord.
Dupa cum spuneam, who give's a f*** about that?

[de`amoru`artei]

bla bla bla Moartea..

Mama ce n'as fi dat sa fii cu mine la Cluj..si dupa aia sa scrii postul asta.
Ce vorbesc eu aici...as fi vrut sa te vad daca ai mai fi existat in aceeasi forma, daca ti'ar fi ramas sentimentele, felul de a fi, de a gandi ...
Vorbesti si tu despre moarte....era sa zic eu ceva acuma...
Azi il inmormanteaza pe Dan - un baiat de 21 de ani, daca nu stiai- . Mi'am baut cafeaua cu el dimineata si apoi a trebuit sa il recunosc la morga.
Asa ceva nu se poate descrie in cuvinte.
N'ai idee ce tampenii vorbesti si cat esti de norocos.
Ce crezi ca pot sa le spun eu familiei lui? "Stiti doamna, eu trebuia sa fiu in masina aia si nu fiul dumneavoastra...da' asta e..toti murim".

Uneori imi vine sa te iau in brate si sa te zgudui puternic - "Mai baiatule, esti in viata! Traiesti...alte 100 de persoane de varsta ta, nu"

Ce trebuie sa iti zic mai mult ca sa te fac sa constientizezi ca esti atat de norocos si ca depinde numai de tine sa fii fericit?
Ma rog, pe linia javrelor, n'ai cum. ( nu ma refer la mine ci la oamenii care au grija, zi de zi, sa'ti paseze galusti din astea despre moarte, inutilitatea vietii etc).
F*** them! Live your life..'cuz it's yours..
Ce dreaq..

[kamy_kam]

despre moarte...nu vreau sa ma gandesc, prea e frumoasa viata, dar e sigur ca o sa vina, ca nu o sa ne ocoleasca, nasol moment
de aceea incerc sa ma bucur de tot, sa traiesc fiecare clipa, sa aman tot mai mult, dar ma incearca un sentiment de neputinta cand vad ca trec anii pe langa mine
sigur nu-mi pare rau de nimic, incerc sa acumulez tot ce e nou, sa nu las sa treaca nimic pe langa mine, dar daca noi suntem organici si ne ducem, nu la fel e cu galaxia, cu universul, el este infinit, de la primul atom, de la marele bing -beng, universul se tot dilata, este in expansiune si nu se opreste, isi va continua expansiunea, de fapt de la aceea prima explozie de materie concentrata, universul traieste, el e vesnic, numai noi suntem muritori, deci pe noi ne poti plange, universul nu

[Super Sylver]

Liniştea de... după furtună
În sfîrşit s-a făcut dreptate! L-am făcut pe rahatu' ăla de moderator care îmi ştersese 2000 de mesaje pe alt forum, să îşi dea demisia. După ce i-am şters 5000 de mesaje. Mă, da' al dreaq sînt, nu m-am lăsat. Chiar dacă mi-a luat un an. Asta este... am recunoscut mereu că sînt răzbunător.

Hmmm. Acum mă simt tare bine. N-am nicio remuşcare sau ceva de genu'... Trebuia să îşi dea demisia de cînd i-am zis.
În viaţă, dacă crezi în ceva, tb. să te lupţi pt. lucrul ăla. Chiar dacă vor fi unii care vor spune că e aiurea. Never give up! Ăsta e secretul. Şi trebuie să ai foarte multă răbdare. Nu mereu reuşim ceea ce ne dorim atît de repede precum ne dorim. Şi atunci e important să nu ne pierdem cumpătul.

Acuma nu mai am nicio treabă cu omu' ăla... Dacă şi-a dat demisia, it's all fine.
Nu e pt. mine un scop în viaţă să mă răzbun, dar uneori pur şi simplu e necesar. Nu doar pt mine... Există unele jigodii, scursuri canceroase ale societăţii care trebuie îndepărtate pt. binele general.
Am mai spus-o şi deşi ştiu că sună penibil, repet: Sînt un Robin Hood modern!

It's all good now, it's all good.

E o vorbă populară: "Cine rîde la urmă, rîde mai bine".

[kamy_kam]

citit

[I'mOne]

It's all good now, it's all good.
E o vorbă populară: "Cine rîde la urmă, rîde mai bine".

DA, si EU citit... poroblema e 'inca nu este urma' va mai rade multa lume..pe de alta parte razbunarea mi se pare un lucru destul de copilaresc.
tot o vorba populara: "Razbunarea este intotdeauna placerea unui suflet mic, slab si fara vlaga".

[de`amoru`artei]

Doamne..
Imo te salut. Si mersi pentru dedicatie. Ma bucur ca in lipsa mea, vad prezenta ta mai des:)

[Super Sylver]

Cel mai tare - din parcarea... goală!

<img src="http://shows.vtheatre.net/godot/images/alone.jpg" width="200" border="0" align="right" hspace="4" vspace="0">Motto: Suntem ceea ce suntem, nu ceea ce am vrea să fim!

Alerg singur şi ies pe locul 2. Sînt un licurici într-o mare de supernove. Sînt un miel între lupi, sau un lup între miei... doesn't matter. Sînt ultimul mohican... un indian la Paris. Sînt plecat pe mări şi oceane, uitat de timp. Naufragiat pe o insulă de canibali... Robinson Crusoe, fără talent şi fără îndemînare. Sînt tînăr şi neliniştit, blocat în timp şi spaţiu, trăind cea mai lungă zi. O zi cît o viaţă. Sau o viaţă cît o zi? Makes no difference... Sînt în reluare, redifuzare, reprogramare, reeditare. Sînt un puşti înrolat, prea devreme, în legiunea străină, în Imperiul Iadului. Sînt un gînd care-ţi vine-n minte o dată... apoi îl uiţi... Apoi nu ţi-l mai aminteşti vreodată. Sînt răţuşca cea urîtă... cînd mai avea şi pojar. Sînt Pinocchio rugînd zîna cea bună să îl transforme într-un "real boy". Sînt al tuturor, dar nimeni nu-i al meu. Am tot, dar simt, uneori, că nu am nimic. Sînt mic deşi visam să fiu mare. Sînt un rătăcit parcă prea uşor de găsit. Sînt ca dulceaţa în sarmale. Sînt (ca să citez dintr-o melodie a celor de la VH2), ca o scrisoare care mult prea tîrziu a ajuns... şi n-are nevoie de răspuns.

<img src="http://i43.tinypic.com/2epne5t.jpg" width="400">

Şi tot ce aş vrea... e să fiu departe... cît mai departe...