YOUPLAY • Vezi subiect

de **kamy_kam** » 11-Aug-2009, 18:17

anghelmina scrie:felicitari kamy

multumesc

Reclame

de **kamy_kam** » 23-Aug-2009, 08:15

excelente versuri, chiar asa ma simt si eu cum se simtea probabil bob dylan, e ceva ce nu are rezolvare-oricat ne-am stradui, oricat am spera totul este in zadar

de **anghelmina** » 23-Aug-2009, 11:31

interesante postari faci kami
imi plac,cred ca plac tuturor

de **kamy_kam** » 5-Sep-2009, 20:30

m-am indragostit pur si simplu de acest clip, de muzica numai zic

de **patricia one** » 26-Oct-2009, 09:23

frumos de tot, ca de obicei....

:hug:

de **anghelmina** » 26-Oct-2009, 18:25

s uperb clipul

de **kamy_kam** » 12-Dec-2009, 15:48

si kafka ar fi mandru

Traim vremuri halucinante. Ma frec la ochi si ma intreb daca nu cumva este un vis urat din care urmeaza sa ma trezesc. Mi se perinda prin fata imagini parca luate din filme de groaza de mana a doua. Un candidat la presedentie topaie(ce jalnic)la fel ca un copil ce sare in sus de bucurie cand isi primeste jucaria favorita din mana parintilor. De data asta jucaria se numeste Romania. Un altul apare spre dimineata cu o mitraliera inchipuita in mana: "un feac, i-am ciuruit!" si biata noastra tara se clatina ciuruita.
Pe la televiziuni se perinda chipuri parca desprinse din filmele cu mafioti, inteligenta noastra este atacata din toate partile de analfabeti anagramati, de moderatori care incita si haituiesc, curge sange si toata lumea isi arata coltii:s-au bagat alegeri proaspete!
Pe teren isi fac aparitia vajnicii soldati ai celor 2 tabere, leii se invart si dau tarcoale prazii, hienele sunt mai in spate in planul doi si adumelca, ii lasa pe primii sa-si franga gatul si asteapta sa iasa la timpul potrivit pentru a se infrunta din bucate. Fiecare vine cu artileria grea, faimoasele casete sunt aruncate pe piata, se plimba prin fata ochilor nostrii imagini cu copii loviti dar care se dovedeste ca n-au fost loviti, cu candidati care merg la relaxare in miez de noapte acolo unde bate vantul, stenograme cu jurnalisti care se intalnesc si ei "ca baietii" cu d-soara Ani neprihanita si capac la toate se zvoneste ca cel ce s-a laudat ca a castigat alegerile a facut-o pentru ca e cel mai viril dintre toti.
Ma frec inca odata la ochi si ma trezesc din cosmar. Ma uit cu teama de jur imprejur si constat ca n-a fost decat un vis. Deschid televizorul si vad ca avem presedinte, guvern, ca politicienii care apar pe ecran ne ureaza sarbatori fericite, ii vad razand, imbratisandu-se si felicitandu-se ca Romania a primit transa de la FMI, cresterea economica este mai mare decat s-a prevazut, iar numarul somerilor scade incontinuu. Respir usurata. Plec spre servici cu zambetul pe buze. " Bine ca n-a fost decat un cosmar, imi zic, un cosmar pe care nu vreau sa-l traiesc niciodata". Dar daca...

de **Dirigu** » 12-Dec-2009, 16:57

Dar de Eugen Ionescu ce parere aveti?

de **Dirigu** » 12-Dec-2009, 17:25

Cantareata cheala sau Rinocerii!

de **kamy_kam** » 13-Dec-2009, 17:24

am sa ma informesz , sincer nu vreau sa ma fac de ras si sa vorbesc in necunostinta de cauza, sentimentele mele au fost sincere, chiar am scris ce am simtit, astept opinii sa vad daca si altii simt la fel ca mine sau nu, nu e nicio suparare, doar suntem diferiti

de **Super Sylver** » 16-Dec-2009, 14:12

Ai scris frumos, ai talent jurnalistic. :)]-

de **Amy** » 12-Ian-2010, 14:34

kamy_kam scrie:si kafka ar fi mandru

Traim vremuri halucinante. Ma frec la ochi si ma intreb daca nu cumva este un vis urat din care urmeaza sa ma trezesc. Mi se perinda prin fata imagini parca luate din filme de groaza de mana a doua. Un candidat la presedentie topaie(ce jalnic)la fel ca un copil ce sare in sus de bucurie cand isi primeste jucaria favorita din mana parintilor. De data asta jucaria se numeste Romania. Un altul apare spre dimineata cu o mitraliera inchipuita in mana: "un feac, i-am ciuruit!" si biata noastra tara se clatina ciuruita.
Pe la televiziuni se perinda chipuri parca desprinse din filmele cu mafioti, inteligenta noastra este atacata din toate partile de analfabeti anagramati, de moderatori care incita si haituiesc, curge sange si toata lumea isi arata coltii:s-au bagat alegeri proaspete!
Pe teren isi fac aparitia vajnicii soldati ai celor 2 tabere, leii se invart si dau tarcoale prazii, hienele sunt mai in spate in planul doi si adumelca, ii lasa pe primii sa-si franga gatul si asteapta sa iasa la timpul potrivit pentru a se infrunta din bucate. Fiecare vine cu artileria grea, faimoasele casete sunt aruncate pe piata, se plimba prin fata ochilor nostrii imagini cu copii loviti dar care se dovedeste ca n-au fost loviti, cu candidati care merg la relaxare in miez de noapte acolo unde bate vantul, stenograme cu jurnalisti care se intalnesc si ei "ca baietii" cu d-soara Ani neprihanita si capac la toate se zvoneste ca cel ce s-a laudat ca a castigat alegerile a facut-o pentru ca e cel mai viril dintre toti.
Ma frec inca odata la ochi si ma trezesc din cosmar. Ma uit cu teama de jur imprejur si constat ca n-a fost decat un vis. Deschid televizorul si vad ca avem presedinte, guvern, ca politicienii care apar pe ecran ne ureaza sarbatori fericite, ii vad razand, imbratisandu-se si felicitandu-se ca Romania a primit transa de la FMI, cresterea economica este mai mare decat s-a prevazut, iar numarul somerilor scade incontinuu. Respir usurata. Plec spre servici cu zambetul pe buze. " Bine ca n-a fost decat un cosmar, imi zic, un cosmar pe care nu vreau sa-l traiesc niciodata". Dar daca...

Ai mare dreptate KAmy se merge foarte mult pe premiza sa fiu eu bine sa am de toate si lasa fraierii sa moara daca eu sunt sus ei pot foarte bine sa stea jos cam asa gindesc cei care ........ne conduc tara

de **kamy_kam** » 16-Ian-2010, 18:05

15 ianuarie-eminescu

scrisori de dragoste

Corespondenta Mihai Eminescu - Veronica Micle

Scrisori de dragoste adresate de poet iubirii sale de o viata, Veronica Micle.

Draga mea Veronică,

Ca eu să nu-ţi scriu e de înţeles. Bolnav, neputând dormi nopţile şi cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziţie de a-ţi scrie ţie, căreia aş vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple.

Dar tu care ai timp şi nu eşti bolnavă să nu-mi scrii e mai puţin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociţi din lume.

Şi tu ştii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeni nu mă iubeşte afară de tine. Şi poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuşi de puţin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viaţa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările şi să prinză din sbor puţinul noroc care îl dă o viaţă scurtă şi chinuită, şi eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă şi pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtaşă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor şi nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei.

Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuieşti, tu rămâi cum ai fost şi scrie-mi. Tendinţa mea constantă va fi de a-mi împlini făgăduinţele curând ori târziu, dar mai bine târziu decât niciodată.

Sunt atât de trist şi e atât de deşartă viaţa mea de bucurii, încât numai scrisorile de la tine mă mai bucură. A le suspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai mai iubi

pe Emin

Scrie cu degetele pe cari le sărut.

(1880 Februar)

* * *

Bucureşti 3 Mai 1880

Stimabilă Doamnă şi respectata mea amică,

Dacă v-am putut trimite atât de repede scrisorile în cestiune, cauza e că ele au fost totdeuna la mine; pentru actele cerute veţi binevoi a îngădui una sau două zile ca să le caut în vravul meu de cărţi, nearanjate încă din lipsă de timp şi legate în teancuri tocmai în acele nefericite zile de Paşti, singurele libere pe care le-am avut de atâta timp şi pe care le-am întrebuinţat la legarea în teancuri a cărţilor. În orice caz, stimabila mea Doamnă, sper a nu-mi atrage din nou supărarea DV. şi Vă rog de mii de ori să mă iertaţi, dacă nevoind a Vă lăsa fără răspuns imediat, nu alătur deja pe lângă actele în cestiune.

Vă miraţi de graba - mie desigur penibilă şi neplăcută - cu care V-am trimis scrisorile cerute. Uitaţi însă, se vede, scrisoarea DV. din urmă pe care V-am trimis-o asemenea şi prin care mi-aţi luat orice perspectivă de-a da lucrului o altă formă, decât cea dorită de DV. chiar.

O repet, Doamnă, nu insist câtuşi de puţin de-a urni de pe umerele mele sarcina de vină ce mi se cuvine şi ca omul, care ia orice amănunt asupra sa, după ce a luat totul împreună, nici nu mai gândesc să-mi uşurez sarcina, să atribuiesc altora sau împrejurărilor sau în fine numai greutăţilor momentane purtarea mea oricum ar fi fost.

Cât voi putea voi încerca să îndreptez ceea ce-am greşit; a silui împrejurările, iată singurul lucru pe care nu-l pot face prevăzând de mai-nainte zădărnicia unor asemenea încercări.

Sfârşesc scrisoarea mea prin părerea de rău că aţi găsit de cuviinţă a-mi imputa fapte, pe care nu le cunosc, relatate DV. de persoane, pe cari asemenea nu le cunosc. În orice caz, în retragerea absolută în care trăiesc, a fost ceva nou pentru mine de-a afla despre ocupaţiuni, cărora se pretinde că mă dedau sau despre petreceri, la cari se pretinde c-aş fi luând parte. Sunt atât de retras, Doamnă, şi am atât de puţin interes pentru ceea ce se vorbeşte sau nu despre mine, c-un cuvânt toată viaţa mea e atât de simplă, cu toate greutăţile ei, încât nici curiozitatea n-o am de-a şti cine şi-a luat libertatea de-a zice că pretinde a mă cunoaşte, nici curiozitatea de-a şti ce se vorbeşte.

O singură dorinţă am avut, dar dacă şi oameni şi împrejurări o fac să devină irealizabilă, nu voi fi eu acela care să impun unora, să siluesc pe celelalte. Toate merg, se vede, pe-un drum prescris de mai-nainte, asupra căruia puterea individului nu are nici o influenţă.

Repetând rugăciunea să binevoiţi a îngădui vro două zile până să vă pot trimite actele rămân cu tot respectul

al DVoastre supus servitor

M. Eminescu

* * *

Bucureşti 12 Octomvrie 1880

Doamna mea,

Îmi permiteţi a nu mai şti ce să Vă răspund. După ce singură aţi rupt relaţiile cu mine, după ce le-aţi dat o publicitate, pe care eu nu le-o dădusem nicicând, după ce în sfârşit prin nenorocita comunicare a unor mărturisiri, ce avusesem imprudenţa de-a Vi le face aţi făcut ca în adevăr întregul cerc de cunoştinţe de care mă bucuram să fie revoltat în contra mea, veniţi acum a adăuga tuturor grijilor mele zilnice o nouă grijă, atribuindu-mi o responsabilitate, pe care oricât de drept aş fi, n-o pot recunoaşte în măsura în care mi-o atribuiţi.

Niciodată Doamnă, desfacerea noastră, de-ar fi trebuit să aibă loc, nu s-ar fi căzut a se face cu atâta amărăciune, cu care aţi făcut-o DVoastră. După ce dar veninul acestei amărăciuni m-a desiluzionat cu desăvârşire asupra suportabilităţii unor relaţiuni între noi, după ce am judecat că continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta şi pentru mine, după ce astfel, zdrobit de această convingere care mi se impune prin deosebirea caracterelor noastre, m-am mulţumit cu visul unei fericiri trecute, ştiind bine că alta viitoare nu mai e cu putinţă, DVoastră pare că găsiţi o deosebită plăcere de-a mă tortura cu destăinuirea unor hotărâri, copilăreşti şi condamnabile, la care nu m-aş fi aşteptat din partea unei femei atât de inteligente, atât de graţioase precum sunteţi DVoastră.

Doamnă, crede-mă odată că ceea ce Dta presupui că e amor din partea Dtale nu e decât îndărătnicie. Dacă această îndărătnicie s-ar putea înlătura prin declararea că eşti frumoasă, inteligentă, demnă de-a fi iubită de alţi oameni superiori nimicniciei mele, ţi-aş face-o bucuros. Fii bună şi nu te crede dispreţuită de mine. Dar sentimentul meu nu mai poate fi de acum înainte decât stimă şi amiciţie, nicicând acela care a fost atât de adânc turburat, fie de împrejurări, fie de noi înşine.

al DVoastre supus

M. Eminescu

* * *

Momoţi dragă,

Din faptul că nu ai căpătat ieri depeşă, vei fi conchis fără îndoială că ieri nu a fost la ordinea zilei petiţia ta. De la 1 pân' la 4 am stat ieri la Cameră în deşert. Nicu Gane mi-a spus c-o să vie Sâmbăta viitoare, ceea ce doresc şi eu pentru ca să se mântuie odată.

Pe pezevenchiul cel de grec nu-l mai primi, te rog; sau - dacă-l primeşti - te oblig să fie şi Câmpeanca de faţă, pentru că nu voi să rămâi tu, om sincer şi adevărat, incapabil de viclenie şi minciună, sub impresia acestui şarpe veninos, acestei archicanalii ingrate, mincinoase şi spioane. - Eine schwache Stunde - zici tu că e partea slabă a femeilor. De aceea mă tem şi eu mai mult decât de orice şi de aceea găsesc preferabil să nu-l găsesc de loc şi să-i ceri prin madame Câmpeanu scrisorile, dacă va veni. Ce mai are a-ţi spune azi, când a aruncat asupra fericirii noastre cea mai neagră injurie? Eu nu ştiu cum tu nu ai sentimentul pe care-l am eu şi nu recunoşti că apropierea acestui mizerabil de tine e o injurie mortală pentru noi amândoi? Din purtarea ta în această cestiune delicată voi face un merit, dacă va fi bună, un merit pentru care îţi voi fi recunoscător toată viaţa mea.

Nicuţă, fii cuminte. Pe mine m-apucă iar furia înnăscută caracterului meu, gelozia, cea mai rea şi mai amară din toate patimele. Te rog să n-o hrăneşti, dacă nu vrei să-mi iei liniştea trebuincioasă pentru a iubi atât de senin, precum te-am iubit în momentele cele mai bune ale vieţii.

Te sărut din creştet pân'în tălpi şi rămân

al tău

Emin

* * *

7 fevruarie 1882

Momoţi,

Scrisoarea de la 5 am primit-o în 7. Te rog să-mi spui dacă primeşti regulat scrisorile mele, căci şi mie îmi vine ideea să le numerotez ca vestita femee din romanul francez. În scrisoarea de ieri, preocupat de gelozie, am uitat să-ţi zic că tu eşti Momoţi a mea - numai a mea, că eşti gingaşă ca un crin şi albă ca şi el, dar nu aşa de cuminte.

Titus îmi propune să-mi editez versurile şi am şi luat de la el volumul 1870-71 din "Convorbiri" unde stau "Venere şi Madonă" şi "Epigonii". Vai Muţi, ce greşeli de ritm şi rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putinţă a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârşit să cercăm.

De-ai fi aici te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt? Căci tu eşti începutul şi sfârşitul vieţii mele, cu tine se-ncepe şi se-nchee gândul meu, al

lui

Emin

* * *

Draga mea Veronicuţă,

Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârşit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă şi tristă totodată şi aş vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă... pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb şi rotund şi frumos. Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuţul tău aşternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare şi gândesc la tine. Dormi şi nu te trezi, draga mea Nicuţă, că eu te păzesc tocmai de aici.

Iar mâni când te vei trezi, ai s-aştepţi scrisoare şi poimâni are să-ţi vie şi atunci ai să ştii şi tu ce făceai pe când eu scriam aceste şiruri şi eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesărutată, în pat. Oh, nesărutato, tare te-aş mai săruta!

Ieri seara, mititicule, am fost pentru întâia dată de când te-ai dus tu, la un concert. Pablo de Sarasate, violonistul spaniol, e aci şi cântă admirabil, aşa precum n-am mai auzit violonist şi tu ştii bine că pe Sivori l-am auzit. Sivori era un mare technic, acesta nu are numai technică, ci şi inimă. Nişte ochi mari, negri, sălbateci are creştinul acesta, şi, deşi e urât ca dracul, trebuie să fi plăcând la cucoane. Dar toate acestea tu le vei fi citind abia poimâne, căci acum dormi, nu-i aşa? Dormi Veronică? Desigur dormi.

Nicu Gane a plecat la Iaşi; deci dacă-l vezi mai zi-i şi tu, că eu, nu e zi lăsată de Dumnezeu în care să nu-l trag de mânecă şi să nu-i aduc aminte. Dar el mai cu "ba azi, ba mâne" n-a făcut vro treabă acătări pân-acum, bată-l-ar norocu încă cu vro şapte duzine de copii dar şi cu milioanele respective cu care să-i crească.

Şi încă să mai ştii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde şedea cu chirie la părintele Strul Avrum şi mă fudulesc cu el. Ştii că în el e pururea posibilitatea imediată de-a te aduce la Bucureşti cu nepusă-n masă, căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iaşi, încât eu îmi imaginez următoare consecuţiune în prezenţa celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, când tu vei lipsi el va-ncerca să vie la loc. Îţi poţi tu închipui a cui prezenţă o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiţi la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute şi zilele sferturi de ceas?

* * *

Măi Momoţelule,

Pe cât de mititică eşti tu, pe atât de perfidă. Îmi imputezi ba că n-am treabă, ba că nu-ţi trimit "Timpul" regulat, fiindcă uit să ţi-l trimit, ba - grozăvia grozăviilor - îmi dai sfatul să mă amusez.

Oare n-ai pătruns tu încă natura mea de călugăr pentru a şti că nu există amuzament pentru mine fără tine şi că tot ce vorbeşti tu e moftologhie? Critica asupra cărţii lui Slavici e scrisă de mult - însă n-am publicat-o încă pentru că voi s-o remaniez. Poezia nu ţi-am trimis-o pentru că asemenea voi s-o remaniez. Am mai scris o critică asupra "Columnei lui Traian" care iar voi s-o remaniez. Tu ştii că la mine remanierile sunt lucrul de căpetenie, căci se cere să fiu într-o dispoziţie identică cu aceea în care am scris.

"Timpul", suflete, în zilele când nu am treabă acolo, nu aştept pân-o ieşi de sub tipar şi ţi-l trimit a doua zi. Astfel eşti dispensată de a citi articolele de fond ale Dlui Christescu a doua zi după ce-au apărut. Le citeşti a treia zi, numai pe ale mele a doua zi - abstracţie făcând de admirabilele producţiuni ale penei onorabilului Păucescu, cari cată să te fi interesând foarte mult.

Momoţelule, crede că gândesc zilnic la tine şi mi-e dor şi că - în momentul în care, fără jenă, ţi-oi putea face aripi, ca să stăm fără jenă în acest oraş, ţi le fac ca să-mi vii pe sus ca o rândunică de odată cu primăvara. Căci s-a făcut primăvară, a sosit - fără flori şi fără verdeaţă încă - şi primăvara e vremea iubirii, de predilecţie. Pe muză nu fii geloasă, căci ea în adevăr nu mai produce nimic, Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereţei şi că proză e ceea ce voi scrie de acum înainte. Poate da, poate nu; încă nu ştiu.

Când vei veni, vei afla de la madame Slavici dacă am ieşit vreodată seara sau m-am dus pe undeva. La comediile lui Vondracec n-am fost decât una singură dată et c'est tout, asemenea la Sarasate la amândouă concertele, ceea ce ţi-am şi scris. Autrement nulle part.

Draga şi mititica mea Moţi,

Se vede că voi fi având vro înrudire simpatică cu Hristos de vreme ce în săptămâna Patemilor lui m-a dat din friguri în junghi. Trebuie să ştii că de trei zile avem iarnă completă în ce s-atinge de frig, că piciorul meu drept e ca vai de el şi că pe deasupra am un junghi în partea dreaptă, drept care pun muştar şi piele de iepure la piept. Iată halul în care mă aflu, Moţi, încât nici nu ţi-am putut răspunde ieri la dulcea şi încântătoarea ta scrisoare pe care a căzut o lacrimă din parte-ţi. Draga mea fată! Mi-e milă, mi-e tare milă de tine. Costinescu a mai fost pe la mine şi-ţi trimite complimente.

Îmi zici să vin. Moţi, îmi vine să ţip la ideea de a te vedea şi cu toate acestea - Momoţelul meu drag şi iubit şi dulce şi desmierdăcios - de ce aş zice că vin, dacă nu pot? Nu pot, Moţi, mă rog ţie, nu pot mânca-ţi-aş guriţa ta cea dulce, nu pot, dragă femee. N-am decât trei zile libere: Duminecă, Luni şi Marţi. Una dusul, una întorsul - ce facem cu una singură? Dac-ar fi să-ţi spun motive, ţi-aş spune multe, dar nu voi. Eu ştiu că tu mă crezi, ştiu că mă crezi că de-aş putea, aş fi de mult lângă tine. Ştii tu ce dragă-mi eşti? Din ce în ce mai dragă, pentru că în tine s-a încheiat viaţa mea şi cu toate astea - aşa ne-a fost scris amânduror - prin despărţiri să trecem ca să se lămurească prin amărăciune sufletele noastre. Scumpă Moţico, nu număra zilele, căci în luna viitoare, în Aprilie, vom fi la un loc pe mult, mult timp şi apoi... aşa pentru totdeuna. Acesta e cel din urmă termen al amărăciunii noastre, şi acesta va trece că vreme este. ş-apoi nu ne va mai despărţi nici Dumnezeu, nici dracul.

Te sărut pe gât şi după cap şi pe obrajii amândoi şi "le brin d'amour" pe gură şi mânuţele şi la coate şi pe umăr şi rămân

al tău

Emin

* * *

Vinerea Patemelor 26 martie 1882

Fetiţule dragă,

Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-au apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici îţi trimit bani de drum; pân-atunci "Legenda" la care lucrez va fi gata şi fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă de el, fetiţul meu cel gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţi scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele - graziosa - graziosissima donna - pe care o sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din "O mie şi una de nopţi"

Emin

* * *

10 aprilie 1882

Draga şi dulcea mea fetiţă,

Eu ţi-am răspuns la scrisoarea ta din urmă, e pozitiv. Încât se vede că se va fi pierdut, ceea ce mi s-ar fi întâmplat pentru întâia oară de când corespundem. Îţi scriam de căldurile ce domnesc aci, rugam să mă ierţi că nu ţi-am scris imediat şi-n sfârşit ştiu un lucru: ţi-am scris trei pagini de blagomanii şi te sărutam la sfârşit, cum te sărut serile şi dimineţile măcar cu gândul. Mă mir în adevăr foarte mult cum de n-ai primit-o.

Apropos de Titu. Da! Vorba ceea ; râde vârşa de baltă şi baba de fată. Cine s-a găsit să-ţi facă morală în privinţa relaţiei cu mine? Maiorescu. O fi el critic, o fi el om de litere, dar iubirea mea pentru tine şi desinteresarea ta copilăroasă şi adevărată cu care ai fost şi rămâi a mea, aceasta nu ar fi găsit-o la nici una din doamnele pe care le-a perindat. Deosebirea între el şi mine e că el a avut pururea ce oferi femeilor, şi eu n-am avut nimic, decât ingratitudine chiar. Tu nu eşti de comparat cu acele şi de aceea rău face a te mustra pentru lucruri care sunt spre lauda, nu spre mustrarea ta. Imorală o femeie care iubeşte din capriţiu, imorală cea care iubeşte pentru bani şi pentru interese, dar dacă există moralitate în amor e numai amorul de bunăvoie, fără interes, cu uitare de sine şi cu uitare de tot. De aceea, draga mea Nicuţă, îţi zic: opinia celor ce sunt mai răi decât noi nu ne atinge întru nimic.

Un lucru care te va interesa. Baican scrie o poveste ce i-am spus-o eu şi pe care tu vei recunoaşte-o numaidecât. E o poveste care s-a spus de multe ori la tine acasă şi e publicată în foiletonul "Timpului".

Eu, versuri nu mai scriu de loc. Dar în adevăr e şi peste putinţă de-a scrie. Zilnic câte un articol de fond, şi pe nişte călduri, drăguţa mea, pe nişte călduri cari produc durere de cap şi te scot din fire. Dar tu îmi spui că scrii şi ştii, Moţi, că odată avem să le corijăm împreună şi le vom edita şi mă tem c-ai să capeţi şi Bene-merenti, Moţ mititel ce eşti tu şi drăgălaş, să treci la nemurire alături cu Sion şi Urechia. Quel plaisir!

Draga mea fată, iartă-mă că n-ai primit scrisoarea mea. Ce să-ţi zic alte dacă te superi? Fiindcă nu poţi bate poşta care mi-a irosit-o, bate-mă pe mine că tare mi-ar plăcea să umblu bătut de tine, odor în codru de tâlhari ce eşti!

Când te culci, gândeşte la mine şi când te scoli asemenea. Şi lasă-mă să te pup, mânca-ţi-aş ochii tăi cei lucii de pisică, şi să te dorlotez ca pe-un pui ce eşti tu, puiţul dulce şi pe vecii vecilor a lui

Emin

de **kamy_kam** » 23-Ian-2010, 16:28

Scrisori către Mihai Eminescu
de Ion Creangă
1887-1888

Scrisoare
Bădie Mihai,

Ai plecat şi mata din Ieşi, lăsând în sufletul meu multă scârbă şi amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ş-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă şi mata, căci o prietinie care ne-a legat aşa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coşcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Ţi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Cu toată dragostea,
Ionică
Ieşi, 1877, decembre

Scrisoare
Bădie Mihai,

Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viaţă burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiţi prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că şi cu dânsa faci ca şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales „sarmalele“, care ţie îţi plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu ştiu. Atâta ştiu, că subiectul e copiat, aşa cum prea bine ştii că pot copia, e luat din viaţa de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleştii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.

Te sărut pe frunte,
Scrisoare
Bădie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit veşti de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când eraţi în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta şi alţii, cari acum vă fuduliţi prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoţchi, şi pe voi norocul şi binele. De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar… beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mâncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraş, si acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicele mele si mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerţi cu politicienii prin Timpul; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic?

Sănătate şi voie bună,
Ionică

de **anghelmina** » 25-Ian-2010, 12:54

frumos....kamy

de **kamy_kam** » 29-Ian-2010, 19:28

multumesc

de **kamy_kam** » 30-Ian-2010, 21:22

<div><object width="480" height="365"><param name="movie" value="http://www.dailymotion.com/swf/x76dvz&related=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowScriptAccess" value="always"></param><embed src="http://www.dailymotion.com/swf/x76dvz&related=0" type="application/x-shockwave-flash" width="480" height="365" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always"></embed></object> <a href="http://www.dailymotion.com/video/x76dvz_transfagarasan_travel">Transfagarasan</a> Încărcat de <a href="http://www.dailymotion.com/kamy_kam">kamy_kam</a>. - <a href="http://www.dailymotion.com/ro/channel/travel/featured/1">Explore new destinations and travel videos.</a></div>

de **kamy_kam** » 31-Ian-2010, 15:15

printre taceri:

<object width="600" height="373"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/kamykam/ef737b98f265cd/0x7d0c45.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/kamykam/ef737b98f265cd/0x7d0c45.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="600" height="373"></embed></object> Printre taceri <a href="http://www.trilulilu.ro/video/Divertisment" title="Divertisment">Vezi mai multe video din Divertisment</a>

de **kamy_kam** » 31-Ian-2010, 15:39

de **kamy_kam** » 13-Feb-2010, 13:05

un filmulet facut de mine-pozele sunt din Piatra Craiului

<object width="873" height="525"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/C1UbL2YU7ig&hl=en_US&fs=1&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/C1UbL2YU7ig&hl=en_US&fs=1&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="873" height="525"></embed></object>

de **CRII** » 23-Feb-2010, 11:05

Foarte frumos !

de **kamy_kam** » 11-Apr-2010, 18:07

Despre prietenie sau pierderea iluziilor

A trecut timpul si ma gandesc la prietenie in general si ma intreb cand ai un prieten adevarat? Ce este de fapt o prietenie? Ce te leaga de o alta persoana? Deci, cand poti spune ca ai un prieten( o prietena)? Atunci cand te doare sufletul ca il dezamegesti? Sau poate atunci cand inima ti-e plina ca ai reusit sa-i dai o mana de ajutor? Atunci cand te doare faptul ca te gandesti mereu cu ce ai gresit si nu ai puterea sa uiti si sa dai totul la spate si incerci sa alungi in cele mai intunecate unghere ale mintii toate amintirile?
Greu de dat un raspuns, greu, foarte greu de a face fata la tot ce implica o prietenie.
Ma uit pe geam cum ploua si pic pe ganduri, ma intreb de ce uneori viata ne pune la incercare, de ce parca odata cu picaturile de ploaie se scurg si picaturi de sange din sufletul meu? E oare atat de greu sa faci fata provocarilor? E oare atat de greu sa lupti pentru ceva ce altii iau in ras? Undeva in adancul meu simt o imensa dezamagire, dar nu stiu sa spun fata de cine, poate fata de mine? Poate fata de cei pe care ii numeam pana mai ieri prieteni?
Poate ca odata cu primavara sa renasca o noua primavara si in sufletul meu, sper ca nu e prea tarziu pentru asta, pentru ca nu-i asa florile infloresc de fiecare data primavara iar eu port nume de floare. Poate ca nu e totul pierdut, de aceea prietene ori prietena draga cer ca toate relele pricinuite de mine sa se transforme in franturi de speranta.
Dar ca si in dragoste si in prietenie e nevoie de doi, uneori e usor sa numeri dar nu iti iese de fiecare data. Soarta e cea care ne indeparteaza, poate ca fiziceste suntem compatibili, dar iluziile noastre sunt diferite.
Afara inca ploua cu stropi reci desi suntem la sfarsit de martie. Duc mainile la ochi si-mi sterg lacrimile. Poate ca pana la urma nu a fost sa fie, dar ce a fost va ramane de neuitat, amintirile vor ramane e nevoie doar de o raza de soare. Prietenii vechi nu se uita chiar daca nu-i mai ai, cei noi cu greu ti-i faci, dar nimic nu este imposibil.

Reclame

Răspuns rapid

Cine este conectat

Opţiuni

Reclame